FOFO, MAȘINA DE POMPIERI

În capitala Aventuraniei, numită Supersăptămânișoara, trăia o mică mașină de pompieri pe nume Fofo. Ei bine, în această primă propoziție apar deja trei nume ciudate, nu-i așa? Haideți să le luăm pe rând și să vedem de ce au fost numite astfel!

Aventurania este o țară magică, plină de aventuri la tot pasul. În orașele și satele sale, se întâmplă mereu lucruri uimitoare! Uneori râurile se transformă în rollercoaster pentru o zi, iar copiii pot călători cu ele până la grădiniță și înapoi. Alteori, plouă cu clătite, astfel încât cei mici și cei mari pot să se înfrupte din desertul lor preferat toată ziua. Asta, bineînțeles, doar dacă le place…

Capitala Supersăptămânișoara poartă acest nume pentru că în fiecare zi are loc o super aventură! Lunea este ziua ploii calde. La începutul fiecărei săptămâni, timp de o oră, cade o ploaie caldă, ca de vară. Da, chiar și iarna. În acele momente, locuitorii orașului își pun cizmele de cauciuc, pelerinele de ploaie și sar împreună prin bălți sau încearcă să le sară peste. Marțea, vin micuțele creaturi pufoase pentru o sesiune lungă de îmbrățișări. Cine nu dorește îmbrățișări poate juca războiul numerelor sau lupta cu bombe de apă. Miercurea este ziua toboganului curcubeu, joia este pentru cursele printre nori, vinerea pentru escaladarea muntelui de înghețată de ciocolată, sâmbăta este dedicată circului nocturn (pentru că a doua zi nimeni nu merge la grădiniță), iar duminica este ziua hamacelor de flori, unde locuitorii orașului se pot relaxa în frumoase hamace suspendate, recuperându-se după o săptămână plină de aventuri.

Acum că am descifrat numele Aventuraniei și a Supersăptămânișoarei, să vedem de ce mașina de pompieri se numește Fofo!

Când Fofo era doar o mașinuță de pompieri, îi era foarte frică de foc. De fiecare dată când vedea chiar și o mică flacără, începea să se bâlbâie, iar în loc să anunțe pe cineva că este foc, tot ce putea să spună era „fo-fo-fo-fo”. Nu a durat mult până când ceilalți au început să râdă de el, pentru că cine a mai auzit de o mașină de pompieri care se teme de foc, nu-i așa?

Din această cauză, Fofo a devenit din ce în ce mai retras și, după o vreme, nu mai voia să meargă la grădiniță. Totuși, nu le-a spus părinților săi, știind că aceștia trebuie să lucreze pentru ca în Aventurania, și în special în Supersăptămânișoara, să fie mereu totul în regulă și ca aventurile zilnice să decurgă în pace.

Fofo avea un prieten pe nume Dodo, o mașină de poliție. Nu i se spunea așa pentru că se bâlbâia, ci pur și simplu așa îl chema. Dodo nu l-a batjocorit niciodată pe Fofo, dimpotrivă, stătea deoparte cu el, departe de ceilalți, și împreună planificau ore întregi cum vor asigura liniștea aventurilor din Supersăptămânișoara când vor crește mari. În imaginația lor, Fofo nu se bâlbâia deloc. Săvârșea sute de fapte eroice, salvând mereu o aventură sau o persoană aflată în pericol.

În timp ce visa, Fofo nu era deloc fricos, ba chiar putea fi considerat curajos. Totuși, la finalul zilei, când trebuia să iasă din colțul sigur al grădiniței, devenea din nou o mașină de pompieri timid și bâlbâit, care se temea cel mai tare de foc și se simțea foarte rușinat din cauza asta.

Într-o zi obișnuită de marți, Fofo și Dodo au auzit zgomote de mare agitație la grădiniță. „Este foc, copii, grăbiți-vă! Trebuie să părăsim grădinița!” – a spus educatoarea, vorbind încet, dar vizibil neliniștită. Dodo a pornit imediat cu ceilalți copii, încercând să iasă cât mai repede din clădire. Însă nimeni nu a observat că Fofo era atât de înspăimântat încât nu se putea mișca.

I-au trebuit câteva minute bune să-și învingă frica și să pornească spre ieșire. Însă, până atunci, aproape întreaga grădiniță era în flăcări. Fofo, cu furtunul său de apă, a început să stropească drumul din fața sa și să-și croiască drum prin flăcări. Era aproape de ieșire când a auzit un scâncet speriat.

O creatură mică pufoasă stătea tremurând într-un colț – pentru că, marțea, ziua pufoșeniei era parte din Super Săptămână. Ținea în mână un chibrit furat din bucătărie și, jucându-se neîndemânatic cu el, provocase incendiul. Văzând mica pufoșenie care plângea speriat, Fofo nu a stat pe gânduri. Curajos, și-a croit drum prin flăcări, s-a apropiat de pufoșenie și și-a întins scara cu coș spre el. Mica pufoșenie, speriată, a sărit repede în coș, iar Fofo s-a întors imediat și a pornit în viteză cu ea spre ieșire.

Fofo a stropit focul curajos cu furtunul său, croindu-și drum prin flăcări. În câteva clipe, a reușit să iasă afară, ducând în siguranță mica pufoșenie. În fața clădirii, toți cei de la grădiniță, mari și mici, îi așteptau cu sufletul la gură. Când i-au văzut pe Fofo și pe mica pufoșenie, toată lumea a izbucnit în strigăte de bucurie. Fofo a văzut cât de multă admirație și afecțiune primea din partea tutror.

De atunci, nimeni nu a mai crezut despre Fofo că este laș sau ridicol pentru că îi era frică de foc. De atunci, Fofo nu s-a mai simțit niciodată speriat. Știa că, dacă e curajos și își ascultă inima, poate înfrunta orice provocare, oricât de mare ar părea.

Există ceva de care îți este teamă? Dacă da, ce anume?

Ai reușit vreodată să-ți învingi teama? Ce te-a ajutat în astfel de momente?