CSUPOR KATALIN: ZIZI, ZAZI ȘI GRĂDINA SECRETĂ
Zizi și Zazi erau două fluturașe care locuiau într-un oraș mare. Ca fluturi urbani, le plăcea foarte mult să privească oamenii de pe stradă de pe crengile unui copac înalt și să urmărească mașinile colorate și de forme diferite care treceau pe sub ele. Totuși, cel mai mult le plăcea să soarbă nectarul dulce din flori. Vara, pe balcoanele caselor găseau mușcate roșii, câteva petunii, uneori oleandri, iar în grădini, lavande parfumate. Dar primăvara florile erau mai puține, așa că adesea mergeau la culcare flămânde.
Bunica lor le povestise de multe ori despre o mare pajiște cu flori de primăvară. Fiind fluturi aventuroși, Zizi și Zazi au decis să plece în căutarea acesteia prin oraș.
Prima dată au întâlnit un șoricel.
– Șoricelule, știi unde se află pajiștea mare cu flori? – a întrebat Zizi.
– O pajiște cu flori nu cunosc, dar în magazinul de lactate găsiți multă brânză gustoasă! Nu vă interesează? – a răspuns șoricelul.”
– Mulțumim, Șoricelule, – a răspuns Zizi, – dar noi, fluturii, nu mâncăm brânză!
Si-au luat rămas-bun și au zburat mai departe.
Mai târziu, au întâlnit o buburuză cu șapte puncte.
– Buburuză, știi unde se află pajiștea mare cu flori? – a întrebat Zazi.
– Pajiștea cu flori nu o cunosc, dar pe tufele din parc găsiți afide delicioase.
Fluturașele au mulțumit frumos, dar nici afidele nu le interesau.
În timp ce continuau să caute pajiștea zburând prin oraș, au întâlnit o insectă ciudată, o albinuță.
– Cine ești tu? – au întrebat fluturașele.
– Cum, nu știți? Eu sunt o albinuță! – a răspuns micuța insectă.
– Și ce face o albinuță?
– Sorb nectar dulce, adun polen și fac miere.
– Și noi iubim nectarul! Albinuțo, știi unde putem găsi o pajiște mare cu flori colorate, unde să avem mereu ce mânca?
– Da, cunosc un astfel de loc! – le-a spus albinuța, făcându-le cu ochiul. – Ne întâlnim aici mâine dimineață, la răsărit, și vă arăt drumul!
Zizi și Zazi au așteptat cu nerăbdare dimineața următoare. Albinuța a venit, iar împreună au plecat la un drum lung.
Ajunseseră la o clădire micuță și colorată, unde totul era mic: mobilă micuță, jucării mici, biciclete mici și mașinuțe mici. Iar în grădină erau o mulțime de flori! Au văzut lalele, primule, narcise, zambile, margarete, păpădii, bujori, liliac parfumat, un cireș înflorit și cine știe câte alte flori, pe care nici nu le puteau număra! Fericite, au zburat din floare în floare, sorbind nectarul dulce până când au simțit că le doare burtica.
După ce s-au odihnit pe o creangă, un zgomot mare le-a atras atenția! Copii mici, pe piciorușele lor, au năvălit în curte, urmați de câțiva adulți. Erau copii de grădiniță! Micuții aveau stropitori, iar educatoarele purtau lopeți și câteva răsaduri de flori. După ce au plantat florile, copiii le-au udat, iar educatoarele au ajutat la plivirea grădinii.
Zizi și Zazi priveau bucuroase micii grădinari harnici.
– Asta va fi grădina noastră secretă! – au spus ele. – Aici vom găsi mereu flori frumoase și nectar delicios!
După ce copiii și-au terminat treaba, cele două fluturașe s-au întors în grădină și au început să danseze deasupra florilor. Copiii le-au întâmpinat cu bucurie, salutând noii locuitori!
Postări similare
LUDÁNYI FANNI: COCO ȘI PRIETENIA
Coco, micul mânz alb-negru, se juca în pajiște cu prietenii lui, fluturii. Jocul lor preferat era „de-a prinselea”. Coco galopa atât de repede încât fluturii reușeau să-l prindă doar dacă îl încercuiau.
MIMI, PISICUȚA VANITOASĂ
Mimi era o pisicuță drăgălașă, dar foarte vanitoasă. Locuia într-o casă împreună cu o fetiță pe nume Cătălina. De dimineața până seara, Mimi nu făcea altceva decât să se admire în oglinda din camera Cătălinei, mândrindu-se cu frumusețea ei.
NAGY-DÁNYINÉ GYŐRI ANIKÓ: SOC ȘI CĂȚĂRATUL ÎN COPACI
Ați auzit vreodată de Soc? De ursoaica cu blană cenușie care trăiește în mijlocul pădurii de stejari? Campioana la alergat și la prins păstrăvi? Totuși, imaginați-vă că există un lucru pe care nu-l suporta deloc: să se cațere în copaci. Soc nu înțelegea niciodată de ce urșii trebuie să petreacă atâta timp cățărându-se, în loc să joace de-a v-ați ascunselea sau să lenevească pe iarbă toată ziua.
FOFO, MAȘINA DE POMPIERI
În capitala Aventuraniei, numită Supersăptămânișoara, trăia o mică mașină de pompieri pe nume Fofo. Ei bine, în această primă propoziție apar deja trei nume ciudate, nu-i așa? Haideți să le luăm pe rând și să vedem de ce au fost numite astfel!
FÁBIÁN KATALIN: HEI, TECKELUL
Era o zi frumoasă de vară. După ploaie, soarele ieșise din nou, iar pe cer se arcuia un curcubeu splendid, plin de culori. Miși mergea spre casă de la școală, dar vai, dintr-o dată s-a împiedicat de propriul picior și a căzut într-o băltoacă.
