ZEBRA ZAZI

A fost odată ca niciodată o zebră mică, pe nume Zazi. Zazi era o zebră drăguță și tăcută, avea foarte mulți prieteni. Dintre toți prietenii ei, însă, unul avea un loc special în inima lui Zazi: Bogdan, cel mai, cel mai, CEL MAI bun prieten al său. Cei doi petreceau mult timp împreună, jucându-se în parc, alergând, întrecându-se cu bicicletele sau stând ore întregi pe vârful toboganului și discutând. Despre ce vorbeau? Uneori ghiceau cine ar putea să se împiedice în lesa aproape invizibilă a câinelui domnului din cartier. Alteori făceau pariuri despre câte încercări le vor trebui pentru ca mingea să sară peste gardul terenului de fotbal. Și deseori priveau castelele de nisip din cutia de nisip, dezbătând cât de mari și frumoase ar putea construi ei unul. De obicei, Bogdan era cel care vorbea mai mult. Zazi era cu adevărat tăcut.

Într-o zi, Zazi și Bogdan au decis să iasă la plimbare. Mai întâi, au făcut un ocol al parcului de joacă, apoi s-au furișat printre dealurile cu tobogane. Dar, fiindcă Bogdan povestea ceva cu multă însuflețire, nici nu și-au dat seama că au ieșit din cartier și au ajuns până la șoseaua principală. Pe această șosea largă circulau zilnic multe mașini. Din acest motiv, mamele lor nu-i lăsau niciodată să meargă acolo, iar Zazi și Bogdan, fiind ascultători, nici nu obișnuiau să se apropie de drum. Însă, de data aceasta, fiind atât de absorbiți de povestea lui Bogdan, nici nu au observat că deja se plimbau pe marginea drumului.

Pe când mergeau ei așa, Zazi a auzit un zgomot puternic în spatele său. Când s-a întors, a văzut mingea de fotbal zburând peste gardul terenului și îndreptându-se direct spre șosea. Fără să stea pe gânduri, a început să meargă cu spatele, cu ochii fixați pe minge, pentru a o prinde. Din nefericire, nu a observat că drumul, gol până atunci, era acum plin de mașini care tocmai primiseră undă verde la semafor. Zazi continua să dea înapoi, apropiindu-se de marginea drumului, iar mașinile se apropiau tot mai mult...

Din fericire, deși era absorbit de povestea sa, Bogdan a observat la timp că prietenul său era în pericol. Fără să stea pe gânduri, a sărit spre Zazi, i-a prins mâna și l-a tras înapoi, chiar înainte ca zebra să pășească cu spatele pe drum. Ce bine că a făcut-o! O mașină a trecut chiar pe lângă ei în acel moment.

Zazi și Bogdan au rămas câteva minute pe trotuar, încercând să înțeleagă ce s-a întâmplat. Când Zazi și-a dat seama că prietenul său tocmai îi salvase viața, a simțit o recunoștință profundă. Atunci, a decis să-și dedice viața protejării tuturor copiilor care ar putea să pășească neatenți pe drum și să-și pună viața în pericol.

De atunci, Zazi pictează zebre albe și groase peste tot în locurile aglomerate, pentru ca șoferii să știe că acolo ar putea traversa copii, iar copiii să știe unde este sigur să coboare de pe trotuar. În plus, Zazi le povestește fiecărui copil de grădiniță sau școală primară despre pățania sa cu șoseaua și îi învață că înainte de a traversa drumul trebuie să se asigure întotdeauna.

De fiecare dată când vezi o trecere de pietoni, amintește-ți de Zazi, zebra, și de prietenul său Bogdan!